Fara cuvinte.

Un suflet pierdut isi scria o data povestea.Il durea fiecare cuvant ce facea referire la iubirea lui pierduta.Suna prea comercial...dar realizez ca acestea chiar au insemnatate.S`a simtit tradat. Iubire?!A simtit`o pe toata cu atata voluptate...Era o dragoste ucigatoare.Ii mistuia simturile,personalitatea,gandirea.Fiecare neintelegere ii umbrea increderea de sine.Nu se mai recunostea.Zambetul acela nu`i mai apartinea.Dar iubea...se iubeau mai bine zis..si asta compensa orice,aproape orice.Credea ca iubirea invinge totul.S`a inselat amarnic...Cu iubirea nu invingi nimic concret..te invingi pe tine ca persoana crezand ca se rezolva totul asa simplu.Si a sperat asa..infinit.Dar a simtit tradarea.De atunci,lumina ochilor se stingea treptat,lumina aceea calda ce oglindea sufletul.Totul s`a spulberat fulgerator.El murise pentru ea.Si asta cu vointa malitioasa a lui.Lumina se stinge.El a inchis ochii suav si a adormit in nepasare.Ea...a incercat sa faca la fel.In final a izbutit.Indiferenta doare.Si ei doi o stiu cel mai bine.Acum...totul e istorie.A fost.A trecut asa vertiginos precum a aparut.Si fericirea...si suferinta.
Am stat sa privesc aceleasi randuri,sa le citesc zi de zi, ora de ora. In incercarea mea patetica de a realiza de ce ai renuntant subit la ce aveai frumos in viata le reciteam inecata in lacrimi.Trebuia sa ramai aici...sa lupti...pentru ca eu nu o pot face in locul tau..Dar tu ai plecat..si ai luat cu tine tot!Tot ce a frumos si in acelasi timp urat intre noi. Imi lipsesti...un sentiment atat de puternic mi se contureaza in inima si in gandire si ma face sa ma gandesc la tine si stiu ca si tu faci acelasi lucru.Telepatia bizara a inimilor noatre ne face sa comunicam...ma face sa te simt strangandu`ma in brate si sa simt ca toate sentimentele nobile sunt comprimate in inima ta ...toate pentru mine.Te vad ca pe un luptator ce renunta..si pierde.Vrei dar nu poti.Pentru tine asta explica tot. Insa dincolo acestei sintagme goale in sens stiu ca nu vrei sa renunti. A ma pierde e echivalent cu a ceda in lupta pentru supravieture care ne macina pe noi toti.
Si acum imi amintesc...nu cumva acel suflet pierdut eram chiar eu?

Cadere in abis.

Vreau sa resimt marea! Imi amintesc nesfarsitul sarat pe care l`am parasit acum cateva zile.Respiram adanc in incercarea de a conserva aerul sarat in plamani. Doream ca in fiecare dimineata sa resimt valuri reci pe pielea mea mangaiata de soare. Sa privesc rasaritul si apusul peste mare si sa ma regasesc in ele asa cum o fac de ani.In gandire se agata cu disperare o umbra de speranta ca marea ma va urma pretutindeni,ca ma va indruma si ca o voi purta cu mine in toate calatoriile mele, fiind experienta mea de viata. In suflet mocnesc suav nostalgia si idei de revedere. Revad prin gandire cum o adiere racoroasa imi scutura parul de nisipul auriu.Doi pescarusi se inalta in adancul vazduhului. Fluxul ineaca plaja adormita.Marea straluceste mandra sub lumina binefacatoare a lunii.Stele cazatoare se sting in mare.Mii de dorinte se sting o data cu ele.Numai a mea ramane pururi vie: Vreau sa resimt marea!