Linistea...va curge in mine.

Acum.Totul pustiu,trecut de miezul noptii...fosnesc amintiri in mintea mea dezordonata si in urechi imi sopteste cineva un cantec surd.Imi trec mana prin par si simt mirosul tau impregnat in mine.Inchid ochii si ma las purtata de melodie.Realizez ca totul ma readuce la tine.Ne umplem de resentimente dar cand te revad prin fotografii zambesc trist.Te uit treptat.Te scurgi din mine.Ma trezesc cu un suflet gol dar cu ochii plini de viata.Asa,usor se topeste toata iubirea din mine...numai amintirile raman nemuritoare.Si simt o liniste profunda,binefacatoare,ce ma face sa`mi amintesc de mine insumi,sa ma regasesc,eu,cea de dinainte de tine,cea nemarcata de iubirea ta.

Fara cuvinte.

Un suflet pierdut isi scria o data povestea.Il durea fiecare cuvant ce facea referire la iubirea lui pierduta.Suna prea comercial...dar realizez ca acestea chiar au insemnatate.S`a simtit tradat. Iubire?!A simtit`o pe toata cu atata voluptate...Era o dragoste ucigatoare.Ii mistuia simturile,personalitatea,gandirea.Fiecare neintelegere ii umbrea increderea de sine.Nu se mai recunostea.Zambetul acela nu`i mai apartinea.Dar iubea...se iubeau mai bine zis..si asta compensa orice,aproape orice.Credea ca iubirea invinge totul.S`a inselat amarnic...Cu iubirea nu invingi nimic concret..te invingi pe tine ca persoana crezand ca se rezolva totul asa simplu.Si a sperat asa..infinit.Dar a simtit tradarea.De atunci,lumina ochilor se stingea treptat,lumina aceea calda ce oglindea sufletul.Totul s`a spulberat fulgerator.El murise pentru ea.Si asta cu vointa malitioasa a lui.Lumina se stinge.El a inchis ochii suav si a adormit in nepasare.Ea...a incercat sa faca la fel.In final a izbutit.Indiferenta doare.Si ei doi o stiu cel mai bine.Acum...totul e istorie.A fost.A trecut asa vertiginos precum a aparut.Si fericirea...si suferinta.
Am stat sa privesc aceleasi randuri,sa le citesc zi de zi, ora de ora. In incercarea mea patetica de a realiza de ce ai renuntant subit la ce aveai frumos in viata le reciteam inecata in lacrimi.Trebuia sa ramai aici...sa lupti...pentru ca eu nu o pot face in locul tau..Dar tu ai plecat..si ai luat cu tine tot!Tot ce a frumos si in acelasi timp urat intre noi. Imi lipsesti...un sentiment atat de puternic mi se contureaza in inima si in gandire si ma face sa ma gandesc la tine si stiu ca si tu faci acelasi lucru.Telepatia bizara a inimilor noatre ne face sa comunicam...ma face sa te simt strangandu`ma in brate si sa simt ca toate sentimentele nobile sunt comprimate in inima ta ...toate pentru mine.Te vad ca pe un luptator ce renunta..si pierde.Vrei dar nu poti.Pentru tine asta explica tot. Insa dincolo acestei sintagme goale in sens stiu ca nu vrei sa renunti. A ma pierde e echivalent cu a ceda in lupta pentru supravieture care ne macina pe noi toti.
Si acum imi amintesc...nu cumva acel suflet pierdut eram chiar eu?

Cadere in abis.

Vreau sa resimt marea! Imi amintesc nesfarsitul sarat pe care l`am parasit acum cateva zile.Respiram adanc in incercarea de a conserva aerul sarat in plamani. Doream ca in fiecare dimineata sa resimt valuri reci pe pielea mea mangaiata de soare. Sa privesc rasaritul si apusul peste mare si sa ma regasesc in ele asa cum o fac de ani.In gandire se agata cu disperare o umbra de speranta ca marea ma va urma pretutindeni,ca ma va indruma si ca o voi purta cu mine in toate calatoriile mele, fiind experienta mea de viata. In suflet mocnesc suav nostalgia si idei de revedere. Revad prin gandire cum o adiere racoroasa imi scutura parul de nisipul auriu.Doi pescarusi se inalta in adancul vazduhului. Fluxul ineaca plaja adormita.Marea straluceste mandra sub lumina binefacatoare a lunii.Stele cazatoare se sting in mare.Mii de dorinte se sting o data cu ele.Numai a mea ramane pururi vie: Vreau sa resimt marea!

Breaking up is hard to do.

Mai avem putin.Existenta sublima a cuvantului "noi" se spulbera treptat,cu fiecare cearta,cu fiecare lacrima.Si?Dupa ce se termina...o sa redevin iar goala pe interior,doar un suflet pierdut.Cineva o sa imi spuna desigur ca am ramas cu amintirile!Care amintiri?! Amintirea care a memorat momentul in care te`am zarit prima data... pe o melodia inconfundabila de la Vita de Vie?Amintirea care reda prima cearta?Sau cea care reda ultimele 32753 de certuri.E greu de spus.Cel putin eu nu ma multumesc cu jumatati de masura.Am totul sau nimic.Te am sau nu.Amintirea nu e altceva decat o prelungire patetica a suferintei prin care o sa trec incepand cu momentul in care o sa`mi intorci spatele si o sa dispari misterios din viata mea asa cum ai si aparut.Ultimele luni m`au facut sa`mi dau seama ca te`ai schimbat radical.Ti`ai dat seama ca eu sunt o persoana simpla.Uit repede,iubesc mult,traiesc clipa.Am un dar iritant de a vorbi ore in sir,mult si prost.Ma enervez rapid si frecvent dar imi trece miraculos de repede.Nu ma pot supara pe tine pentru ca te iubesc.E ca si cum te`as iubi si uri in acelasi timp.E lipsit de logica.Sunt o geloasa declarata("Gelos,oasa= Care ţine mult la ceva şi se teme să nu-l piardă. " ...sper ca intelegi acum ).Tu...spre deosebire de mine esti complex.Atat de multe stari si manifestari ma fac sa`mi pierd minitile.Nu stiu cum sa reactionez si tot ce fac e prost.Recunosc asta.Ma faci des sa raman fara cuvinte ceea ce e uimitor.Nu stiu ce sa zic ca sa te fac sa intelegi ca gresesti cand de fapt eu gresesc mai mult sau mai putin.Sunt sigura de un singur lucru:de faptul ca te iubesc.Sunt constienta de faptul ca deseori iti zic cuvinte pe care apoi le regret(se numesc mustrari de constiinta si unii oameni au asa ceva).Dar si eu aud de la tine mii si mii.Unele sunt absurde si ma oftica.Dar trec cu vederea in speranta denaturata ca o sa ne fie bine,mai bine.Stii inca sper.Chestia asta cu speranta se zice ca moare ultima.Si dupa ce a murit ce mai ramane?Raman eu...un suflet pierdut, nu`i asa?

Târziul zâmbet de lumină.

Nu'mi amintesc exact tot ce s'a întâmplat în dimineaţa aceea stranie.Îmi amintesc camera inundată de o lumină profundă,parfumată şi un fel de umbră a dimineţii trecând sumar prin faţa ochilor mei închişi ce visau necontenit.Am simţit tot ce s'a întamplat atunci ca un al şaselea simţ sau ceva la modul.Te'am cautat nerăbdătoare în vis. Vroiam să te găsesc la fel ca înainte şi să mă îmbrăţişezi aşa cum nu ai facut'o niciodată.Ţi'am şoptit amar să ieşi din întuneric şi să stai lânga mine,dar tu ai întors privirea nehotărâtă şi ai plecat .În urma ta usa s'a trântit zgomotos.M'am trezit speriată.Era adevarat:plecasei.

Spring again :)

Rămâi.Îţi lipseşte idea zborului înalt.Acum numai conteaza.N'ai vrut sa mergi până la capăt.Bea'ţi cafeaua linistit;mâine nu o să mai fiu.Am plecat.Sunt acum departe de tine dar totuşi atât de aproape...te simt lângă mine chiar dacă milioane de km ne despart.Vreau să te uit dar nu pot...iţi simt respiraţia greoaie inundându'mi porii.Zi de zi,oră de oră te simt aici chiar dacă poate acum adormi gândindu`te că te`am uitat.Îmi vin în minte toate momentele frumoase în 2 pe care nu le voi pierde niciodata pentru că le recreez mereu,in fiecare zi. Realizez că fără tine mi se scurge şi ultima picatură de viaţă...pe care o păstrez pentru ziua când ne vom revedea.Nu vreau să te caut...vreau să fiu doar eu cu mine...dar te simt şi asta face ca amprenta pe care ai lasat'o adanc asupra mea să fie imposibil de şters.Astfel am separat două suflete... două suflete care aveau numai un trecut împreună şi un potenţial prezent,fără un viitor stabil şi luminos.Aminteşte'ţi!e primăvară din nou :)

Prietenia-o poarta deschisa spre cer

PRIETENIA,O POARTA DESHISĂ SPRE CER

Prietenia poate fi înţeleasa ca o unitate de sentimente, gânduri si idei comune pe care şi le împartaşesc două sau mai multe persoane. Trăim ca să iubim,ca să zâmbim,ca să trecem prin momente dificile, alături de nişte persoane indispensabile vieţii numite prieteni.Un adevărat prieten este cel care te accepta aşa cum eşti si te preţuişte fara pretenţia de a obţine beneficii din partea ta.Un adevărat prieten se bucură alaturi de tine când ai un succes şi nu te critică atunci când greşeşti.Acest prieten adevărat ştie să iubească necondiţionat,este alături de tine oricând ai nevoie de spijinul lui şi nu ezita sa-ţi ofere ajutor atunci când simte că ai nevoie de el.
Prietenia nu constă numai in distracţie şi ajutor reciproc,este ceva mult mai profund si însumeaza o întreaga categorie de sentimente.Prietenia nu este întodeauna veşnica.Uneori aceasta este frânta brutal atunci când încep sa se manifeste invidia şi egoismul.Trebuie sa învaţam să pierdem şi să câştigăm prietenii de-a lungul vieţii căci întodeauna avem nevoie de cineva care să ne fie alături.
Calitatea relaţiei dintre prieteni este mult mai importanata decât numărul acestora.Este de ajuns să ai un singur prieten adevărat decât o mulţime de prieteni falşi.Prietenia nu se învata,ea se trăieşte.Trebuie să cautăm asemănări între prieteni,lucruri ce ne leaga,sa învaţam să avem mai multă încredere în ei ,sa-i iubim si să-i protejăm, să avem răbdarea să-i cunoaştem şi curiozitatea şi interesul să le ascultam problemele.Astfel de lucruri ne leaga si ne fac să devenim oameni demni de o prietenie fără limite.Prietenia este o inimă ce bate in două trupuri.Gândim diferit, dar trăim unul pentru celalalt.Aşteptăm cu nerăbdare clipa când ne vom revedea si când visele încep să prindă viaţă.Nu eşti niciodată singur pentru că el,ea sau ei sunt cu tine mereu chiar dacă numai în gând,e de ajuns ca inima ta să bată cu cinci batăi în plus pe minut.Prietenia este precum o floare ce se deschide la lumina zorilor:toţi o pot culege,însă doar caţiva pot avea grijă de ea.
Mergi pe stradă si vezi mii şi mii de oameni singuri şi atunci realizezi cât de norocos eşti că se află în inima ta mereu,acel prieten nepretuit.Inima....nu este vorba numai de un organ pur şi simplu studiat de-a-lungul anilor de cercetatori.este vorba de noi înşine,de ceea ce reprezentăm ca persoane...inima e complexă şi în acelaşi timp simplă si uşor de înţeles dacă ştii să o asculţi...are patru feţe...patru feţe vitale pentru fiinţa umana....o parte din ea este a lui Dumnezeu,este partea care ne arata ce cale să urmam,dat fiind ca Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să alegem,o părticică bate pentru familie şi completează sentimentul uman în sine cu dragostea pentru puiul de om...a treia este poate una din cele mai importante,din ea izvorând celelalte trei...este partea plină de iubire...partea plină de pasiune şi vis în sine...din ea deriva şi a patra...prietenia...baza iubirii şi în acelaşi timp creaţia acesteia....toate bat la unison...au aceeaşi bătaie firavă şi în acelaşi timp puternică...e bătaia inimii tale....bătaia inimii mele....e bătaia inimilor noastre unite intr-un singur cântec sublim.Când crezi că nu mai ai pentru ce trăi,trăieşte pentru el,pentru prietenul tău care,la rândul lui,trăieşte pentru tine.Respiră împreuna cu el,învaţă să-l preţuieşti pentru ceea ce este,nu pentru aspectul exterior ci pentru cel interior,fii alaturi când lumea lui s-a prăbuşit şi fă-l să ia totul de la început.Bazează-te pe sprijinul lui si simte-te iubit de acesta.Un prieten nu poate ţine locul unei familii, dar o poate completa pe aceasta.Când viaţa te pune la încercare, care e prima persoana la care apelezi? Persoana care te înţelege şi pentru care inima ta bate,care alergă după tine pe stradă şi atunci când te îmbrăţişează simţi ca toată drogostea din lume e comprimată în sufletul lui.
Ca să pui bazele unei prietenii adevărate ai nevoie de caţiva ani,însă ca să o distrugi sunt suficietne câteva secunde.Trăim intr-un secol al vitezei,în care progresăm cu fiecare zi dar uităm sa fim fericiţi.Fericirea o trăim alaturi de prieteni.Pentru ei zâmbim chiar dacă am avut o zi plină,plângem atunci când ne ranesc si învaţăm să iertăm.Zilnic,învăţăm din greşelile nostre sau ale altora şi altfel ne protejăm de unele riscuri ale vieţii de zi cu zi.În spatele nostru stau prietenii care ne ajuta să trecem peste unele obstacole.Însă trebuie să existe o limită , să nu devenim dependenţi de prieteni,în primul rând pentru că nu ne mai putem descurca pe cont propriu şi în al doilea rând pentru că e posibil ca prietenia să se frânga,uneori involuntar.
Inima îţi sângerează atunci când te simţi trădat de persoana în care ai avut deplină încredere ,cu care ai împărţit fericirea şi tristeţea şi care îţi poate citi până şi gândurile.Îţi spui că nu o să mai poţi avea niciodată încredere in altcineva decât in propria persoană,pâna când destinul îţi scoate în cale alţi prieteni.Prietenia dintre două persoane nu se poate altera niciodată.Poate că îţi pierzi un prieten,dar dacă este adevărat,prietenia va ramâne in inimile amândurora.Peste ani dacă vă veţi revedea veţi putea continua prietenia din stadiul la care a rămas.
Un prieten nu aşteaptă de la tine să îi spui zilnic cât de frumos şi inteligent este, aşteaptă să-i spui ceea ce tu gândeşti despre el, că nu este aşa de frumos şi de inteligent, dar că toate acestea nu contează pentru tine,esenţialul este că e prietenul tău şi îl iubeşti indiferent de calităţi sau defecte.Auzi deseori expresia:”Trebuie sa-mi fac prieteni noi ...De ce ?Te-ai plictisit de vechii prieteni,i-ai uitat,nu sunt destul de buni pentru tine ? Dacă gândeşti aşa înseamnă că nu îi meriţi nici pe aceia,şi că nu ştii să apreciezi ceea ce ai decât atunci când îi vei pierde.
Prietenia,este cuvântul ce desemnează mii şi mii de trăiri şi sentimente pe care merită sa le trăieşti în fiecare zi!