luni, 6 iulie 2009

Breaking up is hard to do.


Mai avem putin.Existenta sublima a cuvantului "noi" se spulbera treptat,cu fiecare cearta,cu fiecare lacrima.Si?Dupa ce se termina...o sa redevin iar goala pe interior,doar un suflet pierdut.Cineva o sa imi spuna desigur ca am ramas cu amintirile!Care amintiri?! Amintirea care a memorat momentul in care te`am zarit prima data... pe o melodia inconfundabila de la Vita de Vie?Amintirea care reda prima cearta?Sau cea care reda ultimele 32753 de certuri.E greu de spus.Cel putin eu nu ma multumesc cu jumatati de masura.Am totul sau nimic.Te am sau nu.Amintirea nu e altceva decat o prelungire patetica a suferintei prin care o sa trec incepand cu momentul in care o sa`mi intorci spatele si o sa dispari misterios din viata mea asa cum ai si aparut.Ultimele luni m`au facut sa`mi dau seama ca te`ai schimbat radical.Ti`ai dat seama ca eu sunt o persoana simpla.Uit repede,iubesc mult,traiesc clipa.Am un dar iritant de a vorbi ore in sir,mult si prost.Ma enervez rapid si frecvent dar imi trece miraculos de repede.Nu ma pot supara pe tine pentru ca te iubesc.E ca si cum te`as iubi si uri in acelasi timp.E lipsit de logica.Sunt o geloasa declarata("Gelos,oasa= Care ţine mult la ceva şi se teme să nu-l piardă. " ...sper ca intelegi acum ).Tu...spre deosebire de mine esti complex.Atat de multe stari si manifestari ma fac sa`mi pierd minitile.Nu stiu cum sa reactionez si tot ce fac e prost.Recunosc asta.Ma faci des sa raman fara cuvinte ceea ce e uimitor.Nu stiu ce sa zic ca sa te fac sa intelegi ca gresesti cand de fapt eu gresesc mai mult sau mai putin.Sunt sigura de un singur lucru:de faptul ca te iubesc.Sunt constienta de faptul ca deseori iti zic cuvinte pe care apoi le regret(se numesc mustrari de constiinta si unii oameni au asa ceva).Dar si eu aud de la tine mii si mii.Unele sunt absurde si ma oftica.Dar trec cu vederea in speranta denaturata ca o sa ne fie bine,mai bine.Stii inca sper.Chestia asta cu speranta se zice ca moare ultima.Si dupa ce a murit ce mai ramane?Raman eu...un suflet pierdut, nu`i asa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu